Nimic nou pe „frontul istoric”

Posted: Februarie 11, 2011 in Arhive şi arhivişti, Purtatori de idei fixe
Etichete:, ,

„Frontul istoric” dansează din nou pe vechiul tango al bătăliei cu instituţiile de arhivă. De data asta, în colimator este CNSAS, petiţionat „by the book” de Miliţia Spirituală . Blajinului Dragoş Petrescu şi simpaticilor lui colegi li se reproşează, în rezumat, că ar „obstrucţiona” accesul cercetătorilor la arhivele Securităţii practicând intervale de timp prea mari între depunerea cererilor de acreditare şi aprobarea lor, servicii ineficiente la sala de studiu, „nerespectarea termenului legal de fotocopiere a documentelor solicitate” şi preţurile cam piperate (cel puţin pentru buzunarul unui istoric) ale fotocopiilor de pe documente.

De aici, lung prilej de vorbe şi de ipoteze despre „torţionarii memoriei”, „bugetofagi” şi vai mama lor de neocomunişti, etc, etc.

Am răsuflat uşurată când am văzut că instituţia la care cu onoare activez este dată de exemplu pozitiv, dar m-am distrat când am constatat că, cel puţin unul dintre semnatari e petiţionar în ambele părţi, tot cu motive de ineficienţă a serviciilor. Am dedus că între timp şi-a mai revizuit concepţiile, în sensul că şi-o fi făcut o oarecare ordine în priorităţile de petiţionare. 

În lumina acestei constatări pline de învăţăminte, ocultând completamente şi conştient substratul politic al problemei (care, vorba unei prietene vechi, nu mă priveşte decât atunci când mă calcă pe nervi), îmi permit să le prezint şi eu vajnicilor „miliţieni spirituali” un pachet de teme de reflecţie. Vasăzică:

– Care este legătura între absenţa unei legislaţii coerente, transparente, asumată de puterea legislativă şi accesul liber la arhive?

– Care este legătura între un buget mizerabilist şi calitatea serviciilor unei instituţii publice?

– Care este legătura între cantitatea mare de dosare gestionate, numărul mic de personal, încărcarea acestui personal cu sarcini suplimentare şi amabilitatea cu care acelaşi personal îi tratează pe clienţii instituţiei?

– Cunoaşteţi, măcar aproximativ, costurile implicate de gestionarea unui depozit de arhivă?

– Cunoaşteţi, măcar aproximativ, care sunt condiţiile de muncă în depozitele de arhivă din România şi care sunt bolile profesionale la care se expun angajaţii lor? Daca nu, aveţi cumva printre contactele dumneavoastră profesionale (istorici) persoane care au cunoştinţă?

– Cunoaşteţi, măcar aproximativ, care sunt costurile de digitalizare a unei arhive de mari dimensiuni?

– Dacă mâine aţi deveni şefi supremi peste o arhivă, ce credeţi că aţi putea face în absenţa unor răspunsuri satisfăcătoare la întrebările de mai sus?

Ştiu, e plicticos să vorbeşti despre chestii „materiale” atunci când oamenii au impresia că plutesc pe fulgii uşori ai marilor idei. Şi ştiu, nimeni nu crede până nu i se întâmplă sieşi. Mă tem însă că, în lipsa unui efort de imaginaţie al „societăţii civile” – măcar a celei direct interesate, cum sunt istoricii şi jurnaliştii –  în sprijinul arhivelor şi al celor care lucrează în ele, lucrurile vor arăta mereu aşa cum arată acum, aceleaşi ape se vor bate continuu în aceeaşi piuă şi, mai ales, aceiaşi vajnici vizionari de idei vor continua să confunde efectul cu cauza.

E greu să lucrezi într-o arhivă din România şi să susţii – fără să minţi şi fără să te minţi – că lucrurile merg minunat. Dar faptul de a te vedea periodic pus la stâlpul infamiei ca inamic public numărul 1, chit că tu te rupi zilnic în paişpe ca să faci din merde bici şi să şi pleznească, nu e chiar înălţător. Pentru că am simţit de multe ori acelaşi lucru pe pielea mea, pentru că m-am amărât şi am încercat să explic, dar de cele mai multe ori a fost zadarnic, nu pot să privesc conflictul dintre CNSAS-işti şi Miliţia Spirituală fără să mă simt solidară cu împricinaţii CNSAS-işti.

Nu voi spune că „Miliţia” se agită chiar de pomană. Zic doar că se agită cel puţin în direcţia greşită pentru că, o dată în plus, confundă efectul cu cauza.

Ca Stan Păţitul ce sunt, îndrăznesc să le propun stimaţilor Miliţieni să-şi fructifice energiile lor remarcabile într-o campanie „Liber la arhive”, cu două cuvinte mari de ordine: a) legislaţie coerentă a accesului la informaţie (inclusiv de arhivă); b) infrastructură adecvată unor servicii de calitate. Atât şi nimic mai mult ar trebui făcut pentru ca protestele cum este cel de mai sus să nu mai aibă obiect.

 PS: La final, ca navigator împătimit ce mă aflu pe site-ul CNSAS, îmi permit să le satisfac eu – cu dedicaţie specială pentru colegii medievişti, modernişti şi chiar arheologi, semnatari ai protestului – o parte din doleanţa de la punctul 5, cu informaţii luate chiar de pe respectivul site:
http://www.cnsas.ro/cadrele_securitatii.html

Anunțuri
Comentarii
  1. Virgula spune:

    „De aici, lung prilej de vorbe şi de ipoteze despre “torţionarii memoriei”, “bugetofagi” şi vai mama lor de neocomunişti, etc, etc.”

    Virgula nu are ce cauta inainte de etc. Mai treci pe la scoala.

  2. […] Nimic nou pe “frontul istoric” Fri Feb 11, 2011 19:00 pm “Frontul istoric” dansează din nou pe vechiul tango al bătăliei cu instituţiile de arhivă. De data asta, în colimator este CNSAS, petiţionat “by the book” de Miliţia Spirituală . Blajinului Dragoş Petrescu şi simpaticilor lui colegi li se reproşează, în rezumat, că ar “obstrucţiona” accesul cercetătorilor la arhivele Securităţii practicând intervale de timp prea mari între depunerea cererilor […] […]

  3. Radu A. spune:

    Bravo Alina! Ai pus degetul pe rană, aaaics!
    Se vrea cercetare la nivel occidental european în condiţiile subfinanţării cronice a Arhivelor, cu personal deficitar dar şi cu micile lui racile, cu mii de km de arhivă în gestiune, multe documente necesitând lucrări ample de legătorie şi restaurare? Îmi pare rău dar aiasta nu se poate!
    Eu nu mai cred nici în programul de informatizare şi digitizare a Arhivelor, în condiţiile în care spaţiile de depozitare şi lucru sunt improrii şi/sau insuficiente, iar o parte din documente sunt deteriorate! E păcat că ne distrugem memoria în mod conştient, însă nu mă îndoiesc că va veni şi scadenţa!

    • „Eu nu cred nici in Iehova…” Asta era din Eminescu, parca 🙂 Eu nu sunt chiar asa pesimista ca tine, dar cred ca avem nevoie de un optimism bazat pe aprecieri realiste. Oricum, sper ca ti-am mai racorit putin amaraciunea de ieri, aia a „caratorului cu carca”. Naiva si guraliva, cum ma stii, tot mai cred ca numai verbalizand problemele le poti face cunoscute si ca numai cunoscandu-le le poti rezolva ulterior 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s