Un nou concept în arhivistică – „arhivele imorale”

Posted: Februarie 18, 2011 in Arhive şi arhivişti, Purtatori de idei fixe
Etichete:, ,

Ray Cesar, Blessed

În cei cincisprezece ani pe care i-am petrecut lucrând într-o arhivă românească, credeam că le-am văzut pe toate. Am trăit în Orwell, am trăit în Kafka, am visat la Saramago, dar cel mai adesea m-am trezit din visare cu Caragiale în chip de unic tratament contra depresiei. Recunosc însă că, până în prezent, încă nu trăisem în Buñuel. Ei bine, se pare că am ratat premiera şi că fericiţii beneficiari vor fi…arhiviştii maghiari.
Bouche à oreille de pe blogurile arhivistice: cică guvernul de la Budapesta ar fi pe cale să treacă o lege ale cărei prevederi vor permite ca documente din perioada comunistă să poată fi retrase de la Arhivele Naţionale de către persoanele particulare despre care respectivele documente „fac vorbire”. Şi că aceste persoane vor fi libere să facă ce vor cu respectivele documente: să le înrămeze şi să le pună în vitrină, printre bibelouri, să-şi şantajeze cu ele administratorul de bloc, să le vândă în piaţa de haine vechi sau – ia să vedem, ghiciţi??…… – să le distrugă. Justificarea oferită este aceea că un stat „nu are obligaţia de a prezerva documentele imorale ale unui regim imoral”.
Ideea de a crea un precedent atât de distructiv a înfierbântat nervii comunităţilor profesionale vizate – istoricii şi arhiviştii – iar o petiţie internaţională are deja vreo 450 de semnături pe internet. Am semnat şi eu, din solidaritate cu colegii maghiari, de teama „infestării” (la urma urmei, de Budapesta nu ne desparte decât o noapte cu trenul, iar molima poate veni tiptil pe Dunăre), dar mai ales pentru că nu m-am putut abţine să nu particip, fie şi într-un rol mai mult decât secundar, la întorsătura spectaculară pe care ar putea-o lua istoria omenirii.
N-am înţeles exact dacă dreptul de a retrage documente din Arhivele Naţionale ar urma, în viziunea guvernului Orban, să le fie acordat numai victimelor „regimului imoral” sau şi celor care au fost braţul lui lung, mai mult sau mai puţin înarmat. Aşa cum n-am înţeles nici logica pentru care iniţiativa se opreşte doar la regimul „imoral” comunist; la urma urmei, la fel de bine s-ar putea extinde şi asupra altor tipuri de regimuri „imorale”, din alte epoci istorice. Toate posibilităţile par să rămână deschise. 
Imaginaţi-vă – sau măcar încercaţi – ce impact formidabil ar putea avea o asemenea decizie asupra societăţii umane într-un viitor de, să zicem, cincizeci de ani de aplicare consecventă. Şi, de ce nu?, extinsă în cercuri concentrice, urmând riguros logica legiuitorului. Imaginaţi-vă cum ar fi ca, la uşa CNSAS, spre exemplu (că tot îl pomeneam într-un post anterior) să se facă mâine dimineaţă o coadă de foşti torţionari veniţi să ridice dovezile infamiei lor. Imaginaţi-vă energica societate a „miliţienilor spirituali” reprofilaţi în sectă de căutători prin tomberoanele din faţa viloaielor de securişti. Imaginaţi-vă, în context, avântul de neoprit al fabricilor de maşini de tocat hârtia – avânt care, bănuiesc, va fi dat de exemplu pozitiv de cum se poate depăşi criza economică. Asta în următorii patru-cinci ani. În următorii zece vom avea de eliminat din arhive documentele care spun că Matias Corvin sau Ştefan cel Mare sau Pepin cel Scurt sau cine mai vreţi dumneavoastră erau cam beţivani şi cam afemeiaţi, că au purtat războaie „imorale” şi au cam ucis femei şi copii (aici, în România, prevăd un rol important pentru BOR, care va avea grijă să nu mai rămână în arhive decât actele prin care voievozii „imorali”, canonizaţi între timp, au întemeiat biserici). În următorii cincisprezece ani, închipuiţi-vă că se poate extinde aplicabilitatea legii de la arhivele istorice, la cele curente. Mai precis, că la arhivele tribunalelor ar fi veşnic o coadă de avocaţi veniţi să ridice „documentele imorale” incriminatoare pentru clienţii lor, că prin arhivele ministerelor şi instituţiilor publice s-ar forma echipe de „supraveghetori ai moralei” care ar curăţa cu cerbicie toate urmele matrapazlâcurilor funcţionarilor.  Ar putea urma epurarea cărţilor şi colecţiilor de jurnale din perioada în care legea încă nu se aplica, pentru ca „imoralitatea” să nu ne inunde spaţiul public pe căi insidioase, apoi epurarea internetului, cu aceeaşi justificare „morală”. Într-o fază imediat următoare acelaşi principiu s-ar putea extinde şi la artefactele din muzee, ba chiar la gropile comune, din care morţii ar fi restituiţi familiilor, să se spele pe cap cu ei, iar cei care nu mai pot fi identificaţi sau care nu mai au urmaşi în viaţă….. mă rog, aici încă n-am găsit o soluţie, las la latitudinea legiuitorului. În sfârşit, într-o fază finală, estimez că, probabil, în cam cincizeci de ani (dar nu mai mult), s-ar putea trece şi la „sanitarizarea” existenţelor private. Tribunale speciale vor fi înfiinţate pentru judecarea criminalilor, hoţilor, etc., care au lăsat urme la locul faptei, nu pentru că au ucis, furat, etc., ci pentru că au avut „imoralitatea” să lase urme, copiii din flori îşi vor putea denunţa mamele pentru că le-au mărturisit în mod „imoral”, pe patul morţii, cine e tatăl, femeile le vor putea denunţa (în sfârşit!) pe amantele soţilor lor care au fost suficient de nesimţite ca să se dea cu un parfum prea persistent, nepoţii noştri vor fi obligaţi să epureze corespondenţa bunicilor, jurnalele intime, fotografiile nud pe plaja de la Vama Veche, poeziile de adolescenţă în care „imoralii” de noi ne mărturiseam gândurile concupiscente.
Fireşte, într-un asemenea moment emoţionant de revoluţie istorică, ce presupun eu e doar un scenariu din milioanele posibile. Puteţi să vă imaginaţi, fiecare dintre voi, orice altă evoluţie doriţi, în oricare altă lume alternativă. Posibilităţile literare oferite de brava iniţiativă politichio-arhivistică sunt nesfârşite. De-aia închei sugerând o „contrapetiţie” a pasionaţilor de SF care să îi propună pe Victor Orban şi ai lui la Premiul Nobel pentru literatură. Şi care, complementar, va naşte o nouă „dispută istorică” româno-maghiară (la istorii noi, dispute noi) în care urmaşii lui Orban le vor face sâc urmaşilor lui Boc amintindu-le cum au ratat Nobelul şi la faza asta.
Anunțuri
Comentarii
  1. Cum ar veni: cele rele să se spele, cele bune să se-adune.

    Se pare că adepţii imprevizibilităţii trecutului nu se lasă. Parcă îi văd pe protocroniştii lui IC Drăgan făcînd cerere să li se restituie scrierile lui Ovidiu, deloc măgulitoare la adresa băştinaşilor pontici. Să lase numai Historia lui Herodot. Pe de altă parte, traciştii bulgari, persanii şi macedonenii, vor reclama lucrarea lui Herodot, (un calomniator ordinar) acolo unde popoarele proxime grecilor sunt „denigrate”. Se va face astfel „dreptate”.

    Şi totuşi, orice elev ştie că o propoziţie nu poate avea numai subiect. Adică poate, dar numai într-un context dat. A restitui memoria numai subiectului, strică întreaga sintactică. În lipsa subiectului, cercetătorii nu vor mai putea reconstitui nici obiectul, nici agentul, şi, aş îndrăzni să spun, nici contextul.
    Istoria nu le aparţine numai subiecţilor pudibonzi. Aparţine tuturor şi fiecăruia. Dar niciodată cuiva anume. Cum ar putea de pildă un lingvist să reconstituie frecvenţa unor anume structuri lexicale în lipsa documentelor cu relevanţă statistică? Ar fi o cercetare cu concluzii false/ distorsionate încă din start.

    Adesea compar memoria cu teritoriul. Cîte state s-ar lipsi de părţi din teritoriu? Rolul statului este să prevină degradarea teritoriului. Să îndiguiască, să planteze cătină, să fixeze dune, să construiască drumuri şi poduri, iar nu să sape torenţi şi rîpe.

    • Chestiunea centrala aici tocmai asta e : a memoriei. Cine decide si cu ce drept ca o „bucata” de memorie e, nu mai moral sau mai imorala, dar mai demna/nedemna de a fi conservata? Cine decide si cu ce drept ce pastram in constiinta publica si ce „aruncam” in cea privata. Si, de fapt, legiuitorii astia par a fi foarte ignoranti, caci memoria „privata” si memoria „publica” nu pot functiona, oricum, separat. Iar asta o puteau afla citind o carte-doua.
      Totusi, eu cred, cu optimism, ca dupa ce se vor acoperi de ridicol, vor renunta la ideea lor suprarealista, iar istoria secolului XXI ii va acoperi si ea de o binefacatoare uitare. Singurul aspect oarecum infricosator e ca au creat un precedent: simplul fapt ca s-a putut, la un moment dat, pune si asa problema, te lasa ganditor 😥

  2. hmmm! o sa ajungem in curand si la autocenzura ca lege oficiala de stat, cine stie!

  3. T.B. spune:

    „N-am înţeles exact dacă dreptul de a retrage documente din Arhivele Naţionale ar urma, în viziunea guvernului Orban, să le fie acordat numai victimelor “regimului imoral” sau şi celor care au fost braţul lui lung, mai mult sau mai puţin înarmat.”

    ,Alina, dupa cum vad, tu insati ai dubii in privinta felului in care ar trebui inteleasa formularea „documentele imorale ale unui regim imoral”. Cred ca e vorba doar de transcrierile convorbirilor intime ale unor cetateni, interceptate de serviciile secrete comuniste, ori de alte detalii de natura intima. Eu cred ca astfel de hartii (vezi, nu le numesc „documente”) chiar nu isi au locul in arhivele oficiale ale unui stat, la care, mai devreme sau mai tarziu, accesul public va fi deschis. Nu cred ca guvernul Orban e format din oameni neispraviti, cu atat mai mult parlamentul, care ar urma sa legifereze.
    Pana la aparitia unui proiect de lege publicat, accepti o astfel de ipoteza?

    • Nu ştiu de unde sunteţi dumneavoastră aşa de sigur că numai despre acelea e vorba, dar eu nici aşa nu cred că e ok. Înţeleg restricţiile de publicare de căte terţi a unor astfel de documente, dar nu pot admite şi nu pot cauţiona scoaterea oricărui document, în orice fel, dintr-o arhivă. E ciudat că dumneavoatră, care aţi lucrat cândva într-o arhivă, nu înţelegeţi asta. În ce priveşte componenţa guvernului Orban, nu e treaba mea să zic dacă sunt sau nu „isprăviţi”, dar vă sfătuiesc să mai citiţi presa internaţională înainte de a-i cauţiona excesiv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s