Istoria ca WikiLeaks ratat (I)

Posted: Aprilie 3, 2011 in comunism
Etichete:, , , , ,

În postarea de acum o săptămână mă sforţam la un efort de imaginaţie întrebându-mă cum va arăta istoria României de azi scrisă peste 50 de ani de un istoric a cărui unică sursă de informaţii ar fi Wikileaks. Se pare că mă sforţam degeaba, căci exemplul era chiar sub nasul meu.

Zilele astea mi-a căzut în mână o carte: Larry L. Watts, With Friends like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War against Romania. Un titlu cât „Declaraţia din aprilie”. O carte mare, groasă, promiţătoare, publicată de Editura Militară, cu o prefaţă de Ioan Talpeş. Pe coperta a patra,  nume de jurnalişti şi istorici, români şi americani, îi fac o reclamă îndrăcită cum că ar fi „eveniment epocal”, „piatră unghiulară”, ce mai, curată revoluţie în istoriografia relaţiilor româno-sovietice. Vă daţi seama, în aceste condiţii, cu câtă emoţie, evlavie şi respect am pus mâna pe cartea lui Watts, măcinată de o singură întrebare chinuitoare: voi fi, oare, un cititor demn de o carte atât de mare? Nu ştiu, ori n-am fost eu la înălţimea cărţii, ori cartea n-a fost la înălţimea aşteptărilor mele. Cert este că, după primele 100 de pagini din cele vreo 700 aveam deja o persistentă senzaţie de déjà vu. Parcă mai citisem chestii din astea pe undeva, parcă sentimentul de învârteală în jurul cozii de topor nu era chiar nou. Şi, dintr-odată, mi-am amintit: Wikileaksu’! Yapp, iubite cetitoriule, cărămida asta de carte e un fost posibil Wikileaks care, pentru că n-a putut să se nască el ca Wikileaks (la vremea aia, internetul nu exista, aşa că, vorba lui Marx, nu erau întrunite condiţiile obiective) a devenit în zilele noastre istorie.

Vasăzică, un istoric de maaare alonjă, Larry L. Watts (L. presupun că vine de la „Little”, căci în Cuvântul autorului aflăm că tatăl domniei sale este „Big” Watts) a scormonit temeinic şi vitejeşte în „scurgerile” de arhivă ale serviciilor secrete ex-comuniste. Bravo lui, nimic mai demn de admiraţie. Atâta doar că rezultatul la care ajunge este, pe cât de „epocal” (de fapt, nu chiar, căci Ilie Ceauşescu şi ai lui o tot spuneau la vremea lor; da’ probabil că ei nu se pun pentru că nu i-a crezut chiar atâta lume; offf, protocronismul românesc mai primeşte o grea şi nemeritată lovitură!) pe atât de umflat cu pompa (pardon de expresia giuleşteană). Zice Larry L. Watts (şi pare s-o şi creadă, însă nu e cazul să ne mirăm, fiecare om e pur şi simplu prizonierul minţii lui) că, de la Comintern încoace, cel mai mare inamic al URSS a fost… PCR. Parol că aşa zice, iar dacă nu mă credeţi pe cuvânt, luaţi de citiţi 700 de pagini de wikileaksuri!

Cum a ajuns la concluzia asta? Simplu, a ciugulit de ici-de colo surse „confidenţiale” (rapoarte, raporţele, vorbe spuse la cafea, la beţie, la supărare şi consemnate de câte un securist sau diplomat zelos, bârfe, zvonuri, presupuneri, dorinţe luate drept realitate de frustraţii vremii, articole de ziar care relatau despre alte articole de ziar, cărţi care relatează despre cărţi care relatează despre articole de ziar, ş.a.m.d.), iar concluzia i s-a impus cu o forţă a evidenţei care nu mai putea fi negată.

Cică (reproduc din „concluzia” cărţii):

„Since the early 1960s at least, Romania had been by far and away the most constructive international actor within the Soviet Bloc, and was recognized for its mediating capabilities and achievements by the international community. (…) However, within a few short years [şase: urmează interpretarea lui 1989 la români, cum ar veni] the „closely cooperating partners” would transform the image of Romania and its regime from that of the valued Western partner to international pariah, „not only in the eyes of the world community but in the self-imagery of its own people”. With friends like these, Romania had no need to go outside the Warsaw pact alliance to find better enemies.”

Da, cred că am înţeles bine: foamea, frigul, lipsa de orizont care au scos românii în stradă în 1989 nu erau decât „self imagery” a unui popor căzut iremediabil în capcana propagandei ostile sovietice.  Aceasta este concluzia „epocală” a unei cărţi de 700 de pagini.

 Mă rog, pe parcursul celor 700 de pagini mai sunt şi alte concluzii – parţiale, dar la fel de „epocale” – cum ar fi aceea că regimul Ceauşescu era un mare prieten al Radio Free Europe şi de aceea sovieticii nu-l puteau suferi. Sau că, fireşte, URSS cu tot Tratatul de la Varşovia făceau planuri îndrăcite în anii ’70 ca să ocupe România. Se poate, dar de ce n-au ocupat-o – că doar o făcuseră înainte în Ungaria şi Cehoslovacia şi nici Polonia nu se simţea prea în siguranţă – asta nu ni se mai spune. Putem doar să bănuim, dacă lecturile noastre trec dincolo de wikileaksuri: pentru că, între timp, independentul regim Ceauşescu o ocupase el singur şi se descurca destul de bine să o distrugă, chiar fără ajutorul sovieticilor. Dacă e să mergi până la capătul raţionamentului lui Watts, un regim comunist se emancipa cu atât mai eficient de sub pulpana URSS cu cât învăţa mai repede – şi mai bine – cum să-şi distrugă singur ţara. Hmmm, aici parcă totuşi i-aş da dreptate…

Ok, asta a fost partea „amator-cititoricească” a uimirii mele. Stay tuned pentru partea „ştiinţific-istoricească” 😉 Vineee….

Anunțuri
Comentarii
  1. […] – un preambul al minirecenziei referitoare la cartea lui Larry Watts, With friends like these… –  este un excelent memento pentru istoricii care uită sau se fac că uită regula de aur a […]

  2. Donkeypapuas spune:

    Fă, asta e! Eşti proastă de dai în gropi. Autorul se referă la perioada de până la 1978 iar dumneata îl acuzi că nu prezintă… foametea şi frigul din anii ’80. Tembelism neokominternist. Poate şi volumele de interviuri ale Laviniei Betea tot „WikiLeaks istoric” or fi? Marş la Volga cu voi. Şi luaţi-l şi pe Tismăneanu cu voi.

    • Acest comentariu va ramane aici pentru a se vedea clar de catre cititorii lui Watts cine si cum il apara! Sa fii „magar papuas” e o carte de vizita. Sa zic si eu un „ma, mars la staul cu securistii vostri cu tot”? Nu, n-am sa zic, ma respect prea mult pe mine si pe cititorii normali la cap 🙂

  3. Eneas spune:

    Doamna Pavelescu ,
    Ce rost are ,pentru cei care au trait evenimentele ,sa citeasca despre ele ,important e sa nu uite ceea ce au trait!
    Uitati-va astazi la situatia din Siria =mii de morti impuscati ,mii de arestati,orase martirizate -si daca nimeni din exterior nu face nimic,armata siriana isi face datoria fata de Assad,nimeni nu defecteaza ,nici un ministru milea al armatei nu se sinucide,nici un general stanculescu nu isi pune piciorul in ghips,etc.,etc.,etc….
    comparatia este cel mai elementar proces de judecata !
    Si sirienii vor tot democratie,libertate ,poate si mancare,nu?
    Cu stima,
    Eneas

  4. Eneas spune:

    Stimata doamna Pavelescu!
    Nu am citit cartea d-lui Larry L. Watts ,dar cred ,am convingerea ,ca orice carte care lumineaza un colt de istorie ,contribuie la clarificarea imaginei de ansamblu!Gloantele care l-au ucis pe Ceausescu ai pornit din AKM-uri sovietice inca din 1968 datorita reactiei PCR la evenimentele generic numite primavara de la Praga si a interventie militare a URSS si satelitii,mai putin Romania !Iar reactiile pupilului lui Dolores Ibarruri ,vezi tu Doamne -negationism -sunt ca morcovul in fata magarului lui Buridan!adica inca unii,ca el ,mai cred ca pot dirija reactiile unui popor, satul de comunismul alogen !Daca si dumneata crezi in clisee ,citez-foamea, frigul, lipsa de orizont care au scos românii în stradă în 1989 -inseamna ca nu ai trait la Timisoara in acele zile,sau ai trait degeaba!Sa scrii de o suta de ori definitia -lovitura de stat militara- drept pedeapsa !
    Cu stima,
    Eneas

    • Domnule Eneas,
      Din fericire pentru noi, unul din principalele efecte – care pana acum par durabile – ale lui 1989 este acela ca oricare roman, asadar inclusiv eu si dumneavoastra, poate citi o carte, poate trage concluziile proprii si poate sa le si expuna deschis. Nu, nu cred in clisee si chiar sunt un adversar al cliseelor. In 1989 aveam 17 ani si traiam, ce-i drept, la Bucuresti, nu la Timisoara. „Romanul” copilariei mele la periferia Bucurestiului – apropro de clisee – e plin de pagini cat se poate de reale in care faceam coada la mancare si imi faceam lectiile la lumanare, asezata langa cuptorul din bucatarie. Asa ca n-are rost sa insistam cine a trait degeaba si unde, la drept vorbind nici nu are relevanta pentru discutia noastra. Asa cum nu are relevanta nici pe cine stimez eu, iar dumneavoastra, nu.
      In punctul care are relevanta, suntem insa de acord: nu doar foamea si frigul, dar nici numai „prietenul” sovietic sunt cauzele revoltei romanesti din 1989. Istoria e – aveti perfecta dreptate aici – mult mai complexa si nu prea opereaza doar cu explicatii maniheiste. Altfel spus, ceea ce imi reprosati dvs mie ca as face – desi nu fac- tocmai asta ii reprosez eu autorului Larry L. Watts, o perspectiva cam unilaterala.
      Cu titlu de amuzament, vad ca se scrie mult despre o carte pe care putini par sa o fi citit. Cititi-o totusi, fie ca veti fi, fie ca nu de acord cu ea. Cum frumos spuneti, orice carte care lumineaza un colt de istorie, ajuta la clarificarea imaginii de ansamblu. In plus, nimic mai legitim decat sa scrii o carte, sa citesti o carte, ori sa polemizezi cu ea 🙂

      PS: Multumesc pentru pedeapsa, dar va provoc mai intai la o partida de Popa Prostul. Daca eu pierd, execut pedeapsa de mai sus, daca pierdeti dvs, va dau eu o pedeapsa: sa scrieti de o suta de ori definitia cuvantului „politete”, respectiv „toleranta”, la alegere .

      • Preda spune:

        Oare ramâne acest raspuns? Trei au fost sterse dupa doua ore!

      • Preda spune:

        ok – Stimata Doamna Pavelescu,

        Am citit foarte miscat maturisirile dumneavoastre, sincere de om modern in cautarea de spiritualitate, din traditie catre … increderea neconditionata, ca daca ratiunea nu poate elimina „ipoteza Dumnezeu”, atunci mai bine sa traim ca si cand El este. Spuneti lucruri frumoase.

        Acum vad insa o incongruenta dura de gandire care ma face sa ma gandesc: Oare unde s-a impotmolit pe drum intelegerea acestei Cautatoare, si oare cat de obsedanta trebuie sa fi fost omniprezenta dulailor de toate latraturile, in viata dumeaiei, de nu intelege, si confunda intelegerea cu asociatii spontane de idei?

        Sa lasam putin detaliile, in care ni se spune ca se ascunde uneori dracul. Primavara din ’64, la care se refera si Watts, ce a fost? Eram copil: se traduceau tot felul de carti, se reînvia, se dansa si spera – as putea spune ca, dupa iarna stalinista, aproape ca se respira. România nu mai avea de ani trupe straine in tara, cu un an în urma fusese contracarat planul CAER care rezerva tarii noastre rolul de aprovizionare vegetala aintregului bloc, ca ziceam asa. România avea relatii cu China, era de facto deja binisor iesita din bloc. Am avut ocazia sa comentez ani in sir cu prieteni din alte tari din est aceste lucruri, nu ni le inchipuim doar noi, sunt realitati. Cum s-a ajuns acolo sub comunism, eu nu ma laud ca inteleg, domnul Volodea care este mai la sursa, poate sti mai bine, nu stiu daca dânsul intelege. DAR, asa a fost. Pentru mine interpretarea daca nu completa, cel putin legitima este ca in România ca si in celelalte tari, s-au continuat in comunism traditii proprii de strategie si diplomatie, stabilite cu un secol si mai bine in urma. Asa a fost in Rusia, asa a fost in Polonia si Ungaria, de ce sa fie altfel in România? Vine 21 August 1968, nicicand nu am fost noi Românii mai legati si apropiati decat in acele cateva luni, si, 20 de ani mai târziu, in cele doua saptamâni ale Revolutiei. Alt fapt incontestabil, precum incontestabil si faptul ca pe atunci se auzea chiar si in cutia cu zvonuri, despre lupte sau concentratii de forte armate la granite, si de faptul ca mesajul a fost clar „noi nu cedam fara lupta!”. Watts aduce documente care confirma aceste lucruri – Pacepa le-a confirmat si el, dar in acelasi timp a construit la mitul marionetei rusesti, care i se dictase. Doamne iarta-ma, cat de masochisti ar fi fost de ambele partile, romanii sa se faca ca protesteaza si rusii sa se faca ca ii tolereaza? A innebunit lumea? Ei asa au vrut sa ne sugereze, si simpaticul Volodea numeste dezvaluirea contrariului „negationism” – I have mai small doubts!

        Ca sa nu o lungim: cea. era deja la putere, dar in jurul lui erau inca fara indoiala artizanii acelei detasari de blocul rosu, lucrurile aveau o directie la care a aderat si el. Dar corabia România a mers inainte pe acel curs de speranta, aventura si mare risc, in timp ce cea. cu complexele lui binecunoscute, se debarasa unul câte unul de oamenii mai experimentati din jur. Asta era deja la inceputul anilor ’70. Cand ajunse momentul decisiv in ’78, oferta lui Carter, el era deja de o bucata de vreme un paranoic insingurat la putere, un criminal care ucisese cu mana proprie oameni inocenti in ’50, ca sa fie fruntas la colectivizare, acestui tip de om i-a fost dat sa decida asupra ofertei „Va primim cu bratele deschise in economia de piata, si va ajutam sa va dezvoltati”. Si a raspuns niet. Consecinta atroce de 10 ani era inevitabila: NU EXISTA posibilitatea unei tari nealineate, pro forma România a revenit in est, dar rusii in mod de asemenea evident nu puteau recunoaste ca au avut o asemenea security breach, si au construit, nu numai cu Pacepa, cu multe filiere, imaginea denigrarii pentru care Watts aduce atatea surse. Mamaliga, si cate si mai cate, imagini preluate tampit de americani si de unii romani chiar, fara sa stie de unde vin.

        Pe scurt, perioada de care vorbeste cartea, este perioada in care traditia strategica si diplomatica seculara a României, care fusese in mod – pentru mine si astazi inca – cu totul surprinzator, reprezentata si dusa mai departe in primele decade ale comunismului, a intrat in mâinile unui individ complexat si cu orizont restrâns, care a dat-o literal în bara, cu consectintele care au mers pana la autosfâsierea neamului Românesc in neîntelegere a cauzei, consecinte care le traim din plin si astazi. Asta este mesajul lui Watts, iar dumneavoastra, daca prin nu stiu ce alchimie, vedeti ALTCEVA, care miroase a o aparare a acelui individ care a dus corabia in neant, atunci as recomanda cartea sa o lasati. Si sa va ganditi inca odata asupra Tarii, daca nu ati trati in ’60, sa intrebati, si ce a fost si mai inainte, si abea apoi cu ochi noi sa va aruncati din nou in detaliile descrise de carte. Detaliile au avantaje si dezavantaje: când stii, sau ai o banuiala inderptatita, iti dau putere. Când însa esti tentat pe o cale gresita, de umplu de revolta.

        Si cumva in zona aceleiasi teme, pentru ca am vazut ca ati primit suportul istoricului romano-american, am o remarca de care vreau sa imi usurez sufletului. L-am vazut pe dânsul intr-un articol la o distanta minima de scânteia divina – aceea in care omul descopera ca are constiinta! Comentand despre familia Roman, care colabora in Spania la armatele cominterniste harnice in uciderea propriilor aliati, simpaticul Volodea cazuse in mod sincer pe ganduri si a produs o fraza a carei rezonanta in memoria mea se poate reda prin cuvintele: „Poate a venit ceasul in care istoricul trebuie sa lase arhivele si sa se ocupe de constiinta”. Nu sunt intocmai vorbele lui insa, sa nu fiu acuzat de fals, dar mergeau in aceast directie. Eu dascalesc pe nepotul unui luptator Catalan, general al adevaratilor anarhisti, care a trebuit sa se refigieze in Franta tocmai pentru ca ii impuscau aliatii de la spate, si Franchistii din fata. Acest nepot intelege foarte bine omul si lumea, dar va promit ca este foarte impacat si nu are nimic de scormonit in trecut – sunt convins ca procesul pe care dl. Tismaneanu l-a enuntat poate doar retoric, ar putea fi benefic pentru el si pentru toti. Cum ati traversat propriile cautari, il puteti desigur incuraja pe acest drum, pe care mai devreme sau mai tarziu paseste tot omul indiferent de punctul de plecare.

        Cu deosebita simpatie

        PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s