Povestea băieţelului care a vrut să fie bărbat (2)

Posted: Mai 23, 2011 in Uncategorized

A doua zi, băieţelul porni dis de dimineaţă spre marginea pădurii. Un plan îi încolţise, mai mult în inimă decât în minte. Băieţelul nu mai avea răbdare să i-l împărtăşească bătrânului. Când bătrânul apăru în sfârşit la liziera pădurii, alergă spre el şi îi spuse dintr-o suflare: „Eu voi salva lumea ta de blestemul vrăjitoarei!”. Bătrânul nu zâmbi. O umbră melancolică îi umbri fruntea preţ de o clipă. Apoi îl întrebă cu toată seriozitatea: „Şi cum o vei face?”. „Tu spuneai ieri că lumea ta poate fi salvată de un bărbat cu inimă de băieţel sau de un băieţel cu inimă de bărbat. Mama mi-a spus că mintea creşte mai repede decât inima şi o poate păzi de răutate. Eu sunt un băieţel, dar dacă mintea mea va creşte mai repede decât inima, mă voi putea păzi de înnegrirea inimii. Voi fi un bărbat cu inimă de băieţel.”

Bătrânul rămase pe gânduri multă vreme. Într-un târziu, îi răspunse: „Eşti un băieţel curajos. Inima ta e o inimă vitează. Dintre toţi cei pe care i-am întâlnit, tu pari cel mai potrivit să izbăveşti biata mea lume. Poate şi mintea îţi va creşte mai repede, dacă iei aminte la cele din jurul tău. Iar atunci vei deveni bărbat. Dar fii cu băgare de seamă, în locul acela îţi poţi înnegri şi mintea, şi inima.” „Sunt deştept şi nu mă tem de oamenii răi, zise băieţelul plin de încredere. Voi lua aminte la ceea ce văd în jurul meu. Voi găsi oameni curajoşi şi buni, la fel ca mine, iar împreună cu ei o voi goni pe vrăjitoarea cea rea.” „Hm, şopti bătrânul, ai grijă mai ales la infatuare. Răul se hrăneşte cu orgolii.”

Porniră împreună prin pădure. Bătrânul îl ţinea de mână pe băieţel şi îi povestea despre Lumea Fermecată: „Aici, dragul meu băieţel, oamenii sunt ca toţi oamenii, bucuriile, tristeţile, plăcerile şi suferinţele lor sunt aceleaşi ca în lumea ta. Se duc la serviciu, se joacă, dansează, plâng şi se bucură. Îşi îngrijesc copiii, aşa cum pe tine te îngrijeşte mama ta, iar copiii lor îl aşteaptă pe Moş Crăciun aşa cum îl aştepţi şi tu. Poate că sunt mai săraci, dar nu-s mai proşti. Singura diferenţă este că pe cerul lor, umbra Răului e mai mare decât cea a Binelui. Acesta a fost blestemul vrăjitoarei.” Şi: „Oamenii din Lumea Fermecată au uitat ce este iubirea. Cei mai mulţi sunt răi, bârfitori, intoleranţi şi suspicioşi, unii sunt chiar necinstiţi, arivişti, oportunişti şi le place să facă rău altora, mai sunt şi unii care ştiu să laude cu vorbe meşteşugite, de ei trebuie să te temi cel mai tare. Dar dacă îi vei iubi mult, îşi vor reaminti şi ei cum se face. Dacă vei fi cinstit şi drept, se vor ruşina în cele din urmă de necinstea lor. Dacă le vei arăta toleranţă şi înţelegere, vor pricepe şi ei că lumea e mult mai frumoasă când îţi priveşti aproapele cu îngăduinţă. Găseşte-i pe cei deştepţi din născare, pe cei buni la suflet din născare şi pe cei care suferă cel mai mult de răutatea celorlalţi. Pe ei să ţi-i faci sfetnici. Să nu disperi şi să nu te amărăşti. Binele şi Răul sunt amestecate în Lumea Fermecată, ca şi în lumea ta. Nu vei reuşi să le desparţi şi, de fapt, nici nu trebuie. Trebuie doar să ajuţi Binele să îşi întindă cât mai mult aripa peste cerul Lumii Fermecate. Atunci când umbra Binelui va fi mai mare decât cea a Răului, vei şti că ai reuşit.”

Băieţelul asculta şi iar asculta. Nu i se părea prea greu ce avea de făcut. O parte din povaţa bătrânului nu-i plăcea însă deloc. El ar fi vrut să despice bolta Lumii Fermecate şi să despartă Binele de Rău odată pentru totdeauna. Să lege Răul fedeleş şi să îl azvârle dincolo de Soare, în lumea frigului veşnic. „Cum adică să nu încerc? îşi spunea, iar inima lui micuţă tresălta de indignare. Atunci la ce bun să mai rup blestemul vrăjitoarei, dacă Răul va pândi mereu din umbră?! Bătrânul greşeşte, Binele şi Răul trebuie despărţite odată pentru totdeauna. Eu voi fi cel ce izgoneşte Răul din lume.” În sinea lui, hotărâse deja. Nu-i va spune bătrânului ce şi-a pus în cap. Va face ca şi când i-ar urma povaţa şi chiar i-o va urma pentru început. Apoi, când momentul va fi propice, va scoate sabia Binelui şi va spinteca tot Răul din lume. Nimeni nu va şti, doar el. Iar când se va da bătălia, cei mai puternici vor supravieţui, pe restul nu va avea de ce să-i regrete. Băieţelul nu se îndoia că aceia mai puternici vor fi şi cei buni. Inima lui era plină de vitejie, dar mintea îi era de copil.

(Va urma)

Anunțuri

Comentariile sunt închise.