Geniu şi transpiraţie

Posted: Iunie 24, 2011 in comunism
Etichete:, ,

Citind această carte a polonezului Adam Burakowski, mi-am amintit de discuţia care, prin anul doi de facultate, m-a despărţit de cea mai bună prietenă din liceu. Aveam în spate, eu şi cu ea, patru ani în care visaserăm cu convingere la cărţile pe care le vom scrie împreună. Aveam chiar, la un moment dat, şi un plan redacţional: vreo patru-cinci sinteze, în principal de istoria României, aşa cum nu le găsiserăm la alţii şi plănuiam să le facem noi. Destul de conformist acest plan, îmi dau seama cu mintea de-acum, dar util pentru noi, ca motivaţie. Era, ca să zic aşa, dovada palpabilă că n-ajunseserăm la facultatea de istorie din întâmplare, că aveam un ţel. Numai că, prin anul doi de facultate, prietena mea a început să se arate tot mai puţin entuziasmată de istorie şi să-şi caute alte preocupări. Explicaţia pe care mi-a dat-o, m-a uluit la fel de mult ca şi brusca „dezvrăjire”: mi-a spus ca a înţeles că nu putea fi mai bună decât 99% dintre cei care scriau deja cărţi de istorie şi, ca atare, dacă e să fie mediocră, preferă să fie mediocră într-o direcţie în care n-a avut planuri măreţe. Replica mea a fost destul de idioată şi de obtuză, luată, în plus, din manualul de engleză: geniul e 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie, aşa că ea e doar o leneşă care nu vrea să transpire. Pe ea n-am convins-o, în schimb, ani lungi după, mi-am reproşat imbecilitatea mea de atunci. Ultima dată chiar acum vreun an, când m-am gândit serios să mă las de istorie şi să mă apuc de ceva mai mântuitor, dacă nu pentru umanitate, atunci măcar pentru duhul meu.

Ei bine, cartea lui Burakowki  pare să-mi dea, cu douăzeci de ani întârziere, ceva dreptate. Subiectul pe care Burakowski şi l-a ales e unul deja binişor bătătorit.  Ken Jowitt, Daniel Chirot, Mary Ellen Fischer, Trond Gilberg, Katherine Verdery sunt doar o parte dintre autorii cei mai citaţi. Dintre istoricii români, unii au inovat realmente metodologia, devenind ei înşişi referinţe internaţionale (Vladimir Tismăneanu, Michael Shafir), alţii au consacrat în istoriografia locală recentă necesarele abordări interdisciplinare (Dragoş Petrescu), alţii, în fine, au infuzat în scriitura istorică talent literar, vervă şi detaşare (Adrian Cioroianu). E doar o listă scurtă de autori care l-ar fi putut complexa pe polonezul Burakowski şi care, dacă el ar fi urmat raţionamentul prietenei mele, l-ar fi putut împiedica să scrie. Din fericire pentru el nu l-a urmat şi – în ciuda plictiselii ce l-ar putea cuprinde, dar numai pasager, pe cititorul celor numiţi mai sus – la finalul lecturii îţi dai seama că istoricul polonez a avut dreptate să insiste.

Cartea nu inovează nimic, nici ca metodologie, nici ca interpretare. Doar puţin ca surse (salvarea istoricului lipsit de geniu, cum ar fi zis prietena mea), în sensul că le face cunoştinţă românilor cu arhive poloneze, altfel inaccesibile celor mai mulţi, din motive de limbă. În privinţa surselor româneşti, totul e „edit”.  E drept că a terminat de scris cartea undeva prin iunie 2007, adică într-o perioadă de opacitate a surselor româneşti. Dar – altă tenacitate notabilă – după ce problema accesului şi la aceste surse s-a cam rezolvat (nu, nu eu spun asta, el o spune în interviul din Observator cultural), a avut tăria să nu se apuce de rescris. Câţi ar fi rezistat tentaţiei, dacă ar fi fost în locul lui ?

Aşa se face că, într-un grad mare de probabilitate, monografia regimului Ceauşescu scrisă de Adam Burakowski nu va da naştere la mari entuziasme în high life-ul profesioniştilor. Eu prevăd însă, tot cu grad mare de probabilitate, că va deveni totuşi o referinţă bibliografică nelipsită. Cel puţin în  lucrările studenţilor/masteranzilor/doctoranzilor, români sau doar românişti, din lumea largă. Motivul e simplu: arhitectura clasică a scrisului, sinteza coerentă şi riguroasă a surselor studiate, decupajul simplu şi relevant al planului de lucru. La sfârşitul fiecărui capitol, găseşti câte o cronologie migăloasă, care trebuie să-l fi costat mult efort pe autor, dar care îi va aduce multe binecuvântări studenţeşti.

Cel puţin într-un spaţiu academic, în speţă cel românesc – unde ar trebui să şi intereseze cel mai mult – cartea lui Adam Burakowski aduce un mare beneficiu: cel al sintezei riguroase, rezultată din muncă susţinută. Transpiraţie pură, lipsită de inspiraţie, dar nu şi de utilitate. Adică exact ceea ce lipseşte programatic universului nostru de mitici, tentat prea des să înlocuiască geniul, fie cu sclipiciul ieftin al paietelor eseistice, fie de-a dreptul, cu plagiatul amoral.

Morala ar fi că umanitatea are nevoie de câteva genii ca să evolueze şi de o masă cât mai densă de mediocrii tenace care, fără exces de autointerogaţii existenţiale, să-i asigure perenitatea. E drept că asta nu face meseria de istoric mai uşor de suportat, dar cel puţin ajută la aşezarea lumii într-o ordine liniştitoare.

Anunțuri
Comentarii
  1. Sclipirea este partea feminină (pro)creativă a cercetării. Pentru rod însă e nevoie de risipa de gameţi. Lucrarea prezentată de tine, Alina, este una esenţial masculină. Nu ştim dacă ea va contribui la rod, însă conţine „polenul”.

    Vorba lui Antoine de Saint-Exupéry (citez total inacurat): dragostea de corăbii e în strînsă legătură cu dragostea de scînduri, cu dragostea de cuie, cu dragostea pentru mişcarea stelelor… (las la o parte relaţiile de cauzalitate)

    Aristoteliceşte, virtualitatea se subordonează formei. Uneori însă, forme noi sunt imposibil de materializat fără virtualităţi noi.

    Inginereşte spus, fără raportor, unghiurile ar fi mai greu de aproximat. Aşadar, să îl cinstim pe meşterul care, sisific, gradează şi etalonează raportoare.

  2. T.B. spune:

    Ce bine, Alina, ca nu te-ai lasat convinsa de colega ta din facultate! Dar si mai bine e ca ai renuntat la gandul acela de acum un an! Sper sa nu-ti vina, cumva, vre-un gand nastrusnic sa renunti la acest blog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s