Cum îţi dai seama că îmbătrâneşti

Posted: August 27, 2011 in Viata la Bucuresti
Etichete:, , , , ,

In seara asta simt nevoia s-o invoc pe maică-mea dimpreună cu cei doi idoli ai tinereţii ei, Alida Valli şi Conny Francis. Nu ştiu câtor persoane de vârsta mea aceste nume le mai spun ceva. Mie sigur nu mi-ar fi spus dacă n-aş fi umblat, până pe la şapte ani, cu buclele în vânt ca Alida Valli, în vreme ce mama îşi aranja duminical zulufii în stilul lui Conny Francis. Aşa cum, probabil, n-aş fi ştiut niciodată că numita Francis a fost cândva, prin anii ’60-’70, la Cerbul de Aur (parcă Cerbul de Aur era?) dacă n-aş fi avut ocazia să ascult de cel puţin zece ori, acompaniată de lacrimi în ochi şi tremur în voce, povestea acelui moment înălţător când picioruşul ei simandicos a călcat pe pământul vremelnic dezgheţat al României comuniste. De fiecare dată când povestea, ochii maică-mii nu mă vedeau pe mine, ci zarea tinereţii ei pierdute. Pe chip avea o expresie ca şi când ar fi vrut să-mi spună că n-am nicio şansă să înţeleg eu ce a trăit ea, dar că totuşi speră să ţin minte povestea şi s-o duc mai departe.  Intuia corect, habar n-aveam despre ce vorbea de fapt. Nu simţeam decât curiozitate, în prima copilărie şi ironia caustică a adolescenţilor, când am ajuns adolescentă, iar ea continua să-mi toarne aceleaşi poveşti.

Cred însă că astă seară am început să înţeleg. Astă seară când m-am trezit depănând amintiri în compania unei domnişoare abia ieşită din adolescenţă. Eu povesteam despre Cenaclul Flacăra (aşa cum îl percepeam atunci, adică fără să sesizez mai deloc partea de îndoctrinare, cântând cu ardoare „La adio tu” şi „Focul vânăt e gonit de vânt”), despre cum dansam noi pe Modern Talking şi cum ne pipăiam pe blues-urile Scorpions, despre cum ne ciondăneam la bairamuri, rockeri contra cocalari, pe unicul Kashtan din singura cameră în care aveam voie să ne facem de cap ( de regulă, aia cu balcon, ca să putem fuma liniştiţi pe şest). Şi mă gândeam că nici acum, după atâta vreme, nu îndrăznesc să mărturisesc că în sufletul meu eram mai degrabă cocalară, deşi încercam să mă dau rockeriţă, pentru că a fi cocalar nu era deloc, da’ deloc cool…

Şi dă-i, şi povesteşte până la un moment dat când am resimţit acut senzaţia de déjà vu: mi-am dat seama că aveam ochii pierduţi într-o zare doar mie accesibilă, exact ca mama, iar domnişoara mea (născută fix în prima zi a studenţiei mele) mustăcea ironic, răsfoind discret o revistă glossy din care se iţeau ceasuri de firmă, mini-rochiţe extravagante, maşini de maşini conduse de băieţi de băieţi, Bote, Bianca lui Bote, un băiat miliardar care pretindea că s-a culcat cu Patricia Kaas, Inna şi… cam atât am reuşit să reţin, restul nici măcar nu-mi evoca vreo vecinătate de galaxie.  [sic! încă o dovadă a relativităţii perspectivelor]

Ei da, în seara asta m-am simţit tot atât de singură cu Cenaclul Flacăra, cu Modern Talking şi cu Scorpionşii mei  pe cât trebuie să se fi simţit mama cu Alida Valli şi Conny Francis ale ei. Şi asta taman când credeam că am trecut cu bine, fără tradiţionala criză existenţială peste faptul că, nu mai departe de acum două săptămâni, am virat periculos spre 40.  Până astă seară eram convinsă că mă ţin bine.  De astă seară, parcă încep să simt altceva. Aş avea chef s-o parafrazez pe Mlle Kaas: „Le temps qui passe, maman…”, dar ştiu că nostalgia e teritoriul de siguranţă al bătrânilor, aşa că mai bine mă abţin 😦

P.S. pentru cititorii de vârsta mea care se cred mai breji: ia să vedem, ghiciţi numele duduiei din fotografie? 😉

Anunțuri
Comentarii
  1. ciprian.nacu@brd.ro spune:

    urarea de La multi ani (nu pentru onomastica) nu este undeva pe la inceputul lunii … trecute?!

  2. ciprian.nacu@brd.ro spune:

    de varsta ta, deloc mai breaz, ne-adept al ghicitului (ori stii, ori nu stii – ghicitorul norocos are vreun merit? pentru ca norocul – se stie – este un zeu pagan …)

    mouse-ul pe poza si apare numele respectivei actrite … e simplu!

    recunosc, nu o cunosteam …

    in alta ordine de idei, Felicitari pentru emisiunea de pe TVR Cultural, cu dl profesor Cioroianu! … (oare ce competenta am eu sa apreciez prestatii pe domenii in care sunt un pro-fan dovedit?!)

    totusi, daca nu am citit „Amintiri din copilarie”, din lectura obligatorie (preferand sa le pastrez pe cele din adolescenta … tarzie!) – si, cu toate astea, am trecut clasa!? – ce mai putem spune de dl Cioroianu?!?

    ce nu citise dl Cioroianu – sitotusi a trecut clasa? vreau sa verific similitudinile ….
    iarta’ma, chiar am fost malitios – dar nu ti’am inteles remarca la adresa dlui Cioroianu cu privire la trecutul clasei …

    inca o data, iarta-ma, sunt in necunostinta de cauza asupra contextului …

    o zi buna va urez!

    • Multumesc pentru urari. Era vorba de Povestirile istorice ale lui Almasu. Pe vremea mea si a lui Cioroianu erau lectura obligatorie, ilustrau vulgata national-comuinista. Asa ca ironia nu era la adresa lui, ci doar o ironie amara la adresa vremurilor pe care le-am apucat amnadoi 🙂

      • ciprian.nacu@brd.ro spune:

        multumesc frumos pentru lamuriri. nici eu n’am citit acele Povestiri Istorice, nici macar atras de poze, intuind lipsa de noutate si totala irelevanta pentru vremurile de atunci. discontinuitatea era evidenta, chiar si pentru scolarii care eram.

        dublez urarile, potrivite pt tine (6 august? 6 august-uri cat mai multe si mai auguste), si mai putin pentru Savon a rola (21 septembrie, tocmai ziua de ieri, trecuta fix! by the way, ziua de nastere a unui de mult adormit se celebreaza sau se comemoreaza?! sau nu conteaza? …

        asteptam si o emisiune care sa trateze, cu optimism (fie si dintr’acela inexplicabil in ratiunile economiei de piata sau a oricaror alte ratiuni clocite de papusarii din spatele celor care bat apa in piua prin SUA, Evropa si aiurea), idei (chiar si din cele vechi, adaptate doar – Arhivele stiu si pot dovedi ca acela care ignora istoria risca s’o repete … brrrr!…) rezolvarea crizei actuale.

        cred ca Savonarolaar da niste idei, doar ca spiritul (ma rog, sa fiu corect – duhul) ar trebui sa fie al Sfantului Ioan Gura de Aur ….

        multumesc frumos pentru rabdare …

  3. T.B. spune:

    La multi ani, Alina!

  4. Noi cei vii spune:

    http://aynfan.mysites.com/

    Fa-i un cadou mamei tale. E un film cu Valli pe care sigur nu l-a vazut
    (fisierele Noi Vivi si Addio Kira – in italiana subtitrare engleza

  5. 🙂 Nu, dar s-ar fi bucurat mult sa fie confundata cu persoana in cauza

  6. Alex. Mironov spune:

    Mama ta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s