Rock’n roll stupid people

Posted: Septembrie 10, 2011 in Idei fixe
Etichete:

Ei da, există momente în viaţa omului când tot universul pare să conspire ca să-l împingă la depresie. Uite, această săptămână din viaţa mea, spre exemplu: mai întâi am ratat, din lipsă de chef de scris, recenzia la o carte care chiar îmi plăcea; după care am răcit ca un chihuahua uitat în ploaie; într-un final pe care aşa îl credeam eu, dar nu era chiar final, am aflat că toate articolele pe care le-am publicat vreodată în reviste gen SMIC sau Studia Politica nu fac, în faţa CNCSIS/CNCS sau cum s-o mai numi, nici cât o notiţă bibliografică publicată în Altarul Reîntregirii, revistă de teologie ortodoxă made in Alba Iulia; iar dacă mai aveam vreun dubiu că Alba Iulia e leagănul umanităţii creştino-marxiste, fix în mijlocul săptămânii am mai avut o revelaţie: cică chiar şi revoluţia franceză s-ar fi născut tot la Alba Iulia. Personal, scăpasem complet din vedere acest amănunt spicy al istoriei universale. Dar, mi-am zis, la naiba, sunt „istorică” (sau ce-oi fi) şi tre’ să abordez lucrurile cu obiectivitate şi simţ critic. Adică de ce nu s-ar fi născut ea, Revoluţia, la Alba Iulia, de ce n-ar fi copilărit pe undeva pe la Reghin şi de ce, odată ajunsă la vârsta fetelor în floare, n-ar fi cunoscut un babalâc francez, nu i-ar fi sucit minţile şi n-ar fi plecat să facă o carieră în modeling la Paris, unde a prins un contract de publicitate cu firma producătoare a ghilotinei şi…iaca istoria, pe care mai departe o ştiţi şi voi.

Sau poate, mi-a şoptit ailaltă jumătate a ego-ului meu, aia anti-auctorială deşi tot ochelaristă, nu e decât efectul ceaiului de soc asupra amigdalitei, ia apucă-te tu de citit chestii cu adevărat serioase, să vezi cum ţi se schimbă perspectiva. Zis şi făcut. Am dat un search să văd ce mai zic revistele indexate ISI-pe-bune despre istoria apulenşilor carpatini, partea care n-a mai apucat să fete revoluţia franceză fiindcă avea alte treburi pe-acasă. Şi aşa l-am descoperit pe un oarecare domn – sau doamnă? – Madigan Fichter de la New York University, care publică în Nationalities Papers din iulie anul ăsta un ditamai articoloiul intitulat cu miez  Rock’n roll nation: counterculture and dissent in Romania, 1965-1975.  Un titlu cool, branché, dotat cu oarece snobism academic, adică exact ce credeam că-mi trebuie. Aşa că m-am aşternut pe citit, cu invidia de rigoare faţă de autorul care a meşterit un titlu aşa mişto. Atâta doar că  (uite, în chip de virgulă, asta e o idee pe care aş putea să o dezvolt şi pentru Altarul Reîntregirii, în caz că mă hotărăsc să comit şi eu în sfârşit vreun articol indexat CNCSIS) coliva cu bomboanele cele mai colorate nu e neapărat şi cea mai bine fiartă.

Articolul începe altminteri promiţător, cu intenţia autorului de a demonstra potenţialul de disidenţă politică reprezentat de exponenţii culturii alternative. După care defineşte fain-frumos ce vrea să zică counterculture şi ce vrea să zică dissent, ce înţelege el prin „alternativ” şi ce înţelege prin „nonconformist”, adică exact aşa cum îi cere canonul academic. După care însă urmează o varză de toată frumuseţea, în care toţi termenii ăştia par să se confunde, deşi aflasem iniţial că nu sunt chiar superpozabili. Rezultă că oricine avea părul lung în România vremii respective era un disident sadea, nu doar un nonconformist demn de stimă; că tinerimea loco era pe cât de nonconformistă, pe atât de naţionalist-conservatoare, ceea ce o opunea, cică, total regimului (de ce, asta n-am înţeles, pentru că regimul însuşi devine treptat naţionalist-conservator); că aceeaşi tinerime era, concomitent, profund apolitică (asta cred că e o observaţie bună şi ar merita folosită:  eşecului socializării politice  a tinerilor în comunism are efecte negative care merg direct către lipsa de simţ civic a zilelor noastre), dar totuşi ferm angrenată în disidenţă (cum se putea, n-am reuşit să înţeleg); că „De va veni la tine vântul” nu era doar un cântec frumos şi melancolic, ci o regretabilă recuperare a unui poet cam fascist (în speţă Goga, dar autorul articolului n-a mai stat să analizeze şi cât ştiau tinerii „rebeli” din biografia politică a poetului ca să vadă dacă chiar exista din partea lor vreo intenţionalitate de recuperare a unei orientări politice), în schimb Adrian Păunescu era un tânăr poet rebel, exponent de marcă al culturii alternative (care, fireşte, nici n-a confiscat potenţialul disident al respectivei culturi şi nici nu l-a convertit în instrument al propagandei comuniste). Pe scurt, am înghiţit cu noduri toate clişeele vehiculate triumfător de un autor care scapă complet din vedere contextul românesc al anilor 1965-1975 şi, ca atare, rămâne completamente à côté de la plaque în abordarea ambiţiosului său subiect.

După lectura asta pe cât de ISI, pe atât de alunecoasă, n-am mai simţit nici măcar consolare la ideea că aproape oricare istoric român – chiar şi eu – ar putea scrie un articol mai bun ca al numitului/ei Madigan Fichter, cu singura condiţie să nu se lase doborât de auto-interogaţii inutile. Am abandonat orice ambiţie de a face lucruri serioase şi am hotărât să-mi încep week-end-ul în vârful patului, cu o stacană de ceai de soc şi un Beigbeder fără fiţe, cumpărat cu Gazeta Sporturilor. Cu puţin noroc, sper ca aşa să îl şi termin.

PS: Şi ca să fie totul cât mai în ton cu ce scriam la început, un amic de pe Fb îmi semnalează, în timp ce eu blogăresc fără griji, cum că sunt „elogiată” de un domn în Dilema veche pe motiv că am comis „agramaticalităţi” la tv. Cică „just in case you missed it”. Yes, I did, da’ merci oricum, pică la ţanc, tocmai când îmi savuram depresia în compania unei noi devize de viaţă: born to be stupid people. Pe lângă articole în Dilema, domnul a mai scris şi un roman terifiant despre efectele psihicului labil al femeii asupra relaţiilor în cuplu. Fug să înlocuiesc socul cu nişte roiniţă, just in case.

 

Anunțuri
Comentarii
  1. Ha, ha, ha! Un text de zile mari. Cine mai poate contesta rolul stilistic al depresiei? Fără depresie, mai bine zis: fără sublimarea depresiei, viaţa ar fi mai deprimantă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s