Susie şi recensământul

Posted: Octombrie 24, 2011 in Viata la Bucuresti

Lung prilej de vorbe şi de ipoteze recensământul ăsta  în blocul meu din Giuleşti. Prea puţini au chef, în aceste vremuri tulburi,  să dea drumul în casă la persoane necunoscute, iar istoriile televizionistice cu  CNP-uri le-au trezit spaime chiar şi cetăţenilor mai puţin suspicioşi decât pensionarii giuleşteni.

Când a sunat duminică seara la  uşa noastră, după varii experienţe la etajele inferioare, doamna cu recensământul părea mai degrabă surprinsă că am poftit-o înăuntru şi că i-am oferit un scaun. Când i-am propus şi o ciocolată caldă, mai că devenise ea însăşi bănuitoare. Printre cozile curioase şi privirile întrebătoare ale populaţiei patrupede – pe care, apropo, mă mir că nu ne-au recenzat-o, eventual la capitolul bunuri de patrimoniu – treaba cu CNP-ul a mers şnur, în schimb treaba cu studiile i-a dat doamnei ceva bătaie de cap. Mă-sa pe gheaţă, cine să înţeleagă de ce le trebuie unor guşteri din Giuleşti câte două masterate şi un doctorat! (Şi chiar aşa, la ce ne-or fi trebuit???) Oricum, fată salon, doamna cu recensământul n-a comentat, a silabisit  politicoasă „IEP-Paris”, cu un aer numai puţintel nedumerit.

Când am ajuns la partea cu „capul familiei”, lucrurile păreau deja să fi intrat în rutină. Eu cu al meu dezbătuserăm dinainte această spinoasă problemă şi conveniserăm că n-are rost să băgăm statistica românească în ceaţă: vom fi conformişti; oricum, vorba lui Mărgineanu, e „dă formă”.

Aşadar, întreabă doamna cu recensământul cine e capu’ familiei, răspund io conform înţelegerii că ‘mnealui, da’ când să scrie doamna, numai ce-o văz pe Susie că se smulge de lângă „capu’ familiei” şi se apucă să latre fioros la doamna cu recensământul. Doamna – bărbată – nu se lasă intimidată şi o repede scurt: „Tu ce vrei? Pleacă d-aici că acum îţi iau şi  ţie cenepeu’ dă nu te vezi!”. Când aude cuvântul magic cenepeu’, Suzache a noastră mai bagă un ham scurt şi se grăbeşte să se pună sub protecţia „capului familiei”.

Lucrurile decurg normal, până la sfârşit, fără alte incidente. Pisicile se înghesuie una într-alta pe calorifer, Băselu’ dormitează absent, n-are el treabă cu chestiile astea, iar Susie pare serios intimidată de eventualitatea cu cenepeu’. Noi, bipezii, cu conştiinţa datoriei civice corect împlinite, ne luăm pa-pa de la doamna cu recensământul, care mulţumeşte pentru ciocolată şi dă să plece.

Atunci odată, mări, sări Suzache de sub scaunul „capului familiei” şi – fără ham, fără altă introducere – jang! o muşcă pe doamna cu recensământul, fix de formaţiunea varicoasă de pe glezna stângă. Aşa, de „la adio” şi de ”  ‘re-aţi ai poveştilor nemuritoare cu întrebările voastre tâmpite”. Doamna se sperie puţin, noroc că nu prea tare, noi, dă-i şi scuză-te, încurcaţi.  Suzache, nimic. În aceeaşi tăcere plină de demnitate, se bagă la loc sub scaun  şi gata, misiune îndeplinită. În ochi i se citeşte satisfacţia punctului pus pe „i”: le-a explicat ea cum stă treaba cu capu’ în familia noastră.

Acuma când scriu, Suzache tronează în vârful patului rozând la două oase. Unul al ei, celălalt sustras mişeleşte de la Băselu’. Numitul dă târcoale în jurul patului, pândind cu ochi milogi un moment de neatenţie în care şi-ar putea recupera bunul spoliat. Suzache însă rămâne intratabilă. O ploaie de labe în cap şi mârâituri fioroase se abat asupra Băselului de fiecare dată când îi trece pe dinainte. Preventiv, să nu şi-o ia în capu’ familiei.

Cum vă spuneam, recensământul a trecut. Cruciada feminismului continuă.

Anunțuri
Comentarii
  1. ciprian.nacu@brd.ro spune:

    mishto alegoriile, da’ ne asteptam si la niscaiva comentarii serioase referitoare la amploarea europeana a acestui recensamant, la rostul lui in aceste vremuri tulburi, la ce se ascunde in spatele unor intrebari si in spatele unor concesii facute vis-a-vis de obligativitatea raspunderii la altele, relevante pentru ceea ce ne’ar caracteriza ca natiune …

    asteptam comentarii profesioniste, dpdv al istoricului care sunteti, pentru ca, se stie, recensamantele sunt instrumente deosebit de folositoare, obiective (in masura in care sunt realizate si prezentate astfel), pentru a ne privi retrospectiv si, de ce nu, increzatori in viitorul nostru.

    putem privi bascalios la trecutul evropei, dar daca n’o facem cu seriozitate referitor la viitor, atunci exista o problema …

    asteptam infrigurati (urmeaza o iarna grea!) rezultatele recensamantului evropean …

    • Ei bine, zilele astea am un chef nebun de bascalie si, ca o buna cetateanca evropeanca si nitelus de la Ploiesti, imi apar cu strasnicie dreptul meu stramosesc la bascalie 🙂

      • ciprian.nacu@brd.ro spune:

        a-ha, Republica de la Ploiesti versus MS Mihai I de Romania …
        respect pozitiile si argumentele tuturor – imi cer scuze daca s’a inteles altceva …

        • Si eu imi cer scuze ca s-a inteles cu totul altceva decat am vrut sa spun :)))

          • ciprian.nacu@brd.ro spune:

            nu aveti de ce sa va scuzati.
            se aroga dreptul stramosesc al cetitoriului sa inteleaga ce vrea el, de regula, pe langa subiect … romanul este specialist (si) in acest sport …

            acest drept incumba si riscurile aferente, pe care mi le asum, cerandu-mi inca o data scuze!

            o zi buna si succes in activitatea Dvs. profesionala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s