Un barometru

Posted: Decembrie 14, 2011 in Viata la Bucuresti
Etichete:

Un amic vânzător de iluzii livreşti – căruia, apropo, îi datorez deja mai multe depanări prin jungla culturală locală – îmi trimite „cu complimente” datele ultimului barometru cultural. La telefon, nu părea prea fericit de rezultate. Abia când am citit şi eu, am putut înţelege de ce. Numai vânzător de iluzii culturale „cu fason” să nu fii în România zilelor noastre!

Aşadar, cum arată portretul-robot al românului (potenţial) consumator de cultură? Păi, în primul rând – ceea ce se putea anticipa, nu-i aşa? – criza din ultimii doi ani l-a cam claustrat pe acest român în casă. Nu prea îşi mai permite să iasă, nici măcar la mall. O fi de bine, o fi de rău? Nu-ş’ ce să zic, da’ nu mă pot opri să bănuiesc că e mai degrabă de rău, dacă până şi seriosul barometru cultural a simţit nevoia să-şi întrebe eşantionul cât de des se duce la mall. De unde s-ar putea deduce ca dusul la mall e o mare faptă de cultură. Deh!

Astfel claustrat în casă, s-ar putea spune că românul nostru ideal are tot timpul să citească. Nu chiar, vreo 43% dintre cei întrebaţi nu citesc chiar deloc, iar dintre cei care citesc, mai mult de jumătate o fac doar sporadic. Când o fac, citesc mai ales „ficţiune”, ceea ce, de la Cărtărescu la Sandra Brown, poate să însemne absolut orice.  În orice caz, Dumas şi Jules Verne încă nu şi-au găsit un rival.

Bietul Cărtărescu tre’ să fie foarte morcovit că nu doar Sandra Brown, dar chiar şi Mihail Drumeş îl cam caftesc la puncte. Da’ şi el îi cafteşte de departe pe toţi ceilalţi optzecişti, care nici măcar nu sunt menţionaţi pe undeva, aşa că se poate considera consolat.

La rândul lui, amicul vânzător de iluzii livreşti tre’ să fie şi mai morcovit de constatarea că, în ultimul an, numărul cumpărătorilor de carte s-a redus cu vreo 13% faţă de anii trecuţi. Mai bine ar lua aminte cum se poartă cu mine, de exemplu, căci din barometru reiese că fac parte din acea categorie de public care citeşte cel mai mult, adică femeile. Tot femeile, săracele!, între două crătiţi, două schimbaturi de scutece, două dusuri la piaţă, două raite în parc cu plodul şi o raită pe telenovele…  Şi, dacă amicul vrea să iasă la pensie din branşă, mai bine s-ar pune pe citit poveşti seara copilului din dotare căci, se pare, dacă mumă-ta (ori tată-tu) ţi-au citit poveşi de mic, ai mai multe şanse să devii cititor la rându-ţi.

Se pare că nici sensibilitatea estetică nu mai evoluează prea mult de la vârsta poveştilor. Ascultaţi, spre exemplu, cum sună primele trei condiţii ale unei cărţi de succes: „sa ma tina cu sufletul la gura pana la sfarsit” (39%); „sa prezinte realitatea asa cum este ea” (34,2%, cu amendamentul că naiba ştie cum o fi realitatea, prezintă şi autorul ce crede el că vede, iar cititorul caută ce crede el că vede; pas’ de te mai înţelege) şi, în fine, „sa imi transmita invataturi bune de urmat” (31,7%). Aviz pentru amicul eseist Alex Matei: frateee, schimbă repede stilu’ ermetic-elitist şi nu mai cita atâtea nume străine, că o pui!

Bon, şi dacă nu citeşte, ce face românul-consumator de cultură la el acasă? Păi, vreo 80% din timp cască gura la televizor, mai butonează calculatorul pe internet, ascultă muzică (de preferinţă populară sau manele). La operă, vreo 75% dintre întrebaţi n-au călcat în viaţa lor, aşa că nici la tv nu prizează genul. Da’ tot probabil, aici tre’ să funcţioneze „complexul eminescian”: nu frecventează că n-are cu ce să se îmbrace. La expoziţii şi muzee funcţionează, pesemne, alte complexe: frecventarea e la fel de lamentabilă (72% nici n-au călcat în ultimul an), deşi – s-o spunem drept – multe muzee şi expoziţii au intrare liberă la diferite ocazii, mulţi curatori fac eforturi să organizeze expoziţii interesante, aşa că ar fi şi de văzut, şi nici buzunarele nu ţi-ar rămâne prea găurite.

Înainte de culcare, românul-consumator de cultură se mai uită la câte o comedie, la câte un film de aventuri sau romantic (sanchi, cică doar 0,10% se uită la filme porno; i-am crezut!) şi… noapte buna!

Restul e doar „non-participare la activităţile culturale de tip elitist” (adică teatru, muzeu, operă, ca să nu vă imaginaţi altceva).

Aşa-i că suntem mişto?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s