…Şi un alt fel de barometru

Posted: Decembrie 16, 2011 in comunism
Etichete:, , ,

Scriam acum două zile despre barometrul cultural ca glossă la vox populi. Am scris şi am plecat la TVR ca să mai înregistrăm o „Controversă”. Spre surprinderea mea – şi pentru prima dată de când apar la TVR Cultural – am fost „recunoscută”. Şi nu de oricine, ci chiar de taximetristul care mă ducea într-acolo.

Acuma, cine merge cât de cât cu taxiul prin Bucureşti, ştie ce specie savuroasă şi plină de surprize este taximetristul bucureştean. Dacă Caragiale ar fi mers cu taxiul, putem presupune că Mitică al dumisale ar fi fost un personaj şi mai interesant. Aşa că m-am decis instant să nu ratez ocazia unui studiu de piaţă. L-am întrebat pe om – fan al TVR Cultural, a se reţine! – cum i se pare lui emisiunea. Şi iaca ce mi-a răspuns:

„Domnişoară [taximetrist, ce să-i faci! – n.n.], istoria o scriu învingătorii. Comunismul a fost învins, aşa că, la dumneavoastră în emisiune, oamenii se simt datori să mai spună câte ceva de rău despre el, chiar dacă nu sunt chiar convinşi că aşa a fost. Ei cred că asta dă bine, da’ să ştiţi că nu prea mai dă.”

Sfinte Dumnezeule, sfinte tare! Mi-au ţiuit urechile. Va să zică, mi-am şoptit în barbă, asta s-a ales din toate memory projects gândite şi puse în practică de o cohortă de oameni deştepţi?! La orizont se prefigura o dilemă profesională şi, pentru o fracţiune de secundă, am început să-i înţeleg pe acei jurnalişti care se gândesc mai mult la rating decât la „educaţia maselor”. La urma urmei, să îţi închipui că „masele” au nevoie de educaţia ta, e o formă de aroganţă teribil de antipatică.

Din fericire pentru mine, mi-am revenit repede în simţiri şi mi-am amintit că nu sunt – slavă cerului! – jurnalist, ci istoric. Şi că am studiat chiar mecanismele propagandei. Şi că am constatat deja, pe căi empirice, că excesul de propagandă unilaterală – adică fixată pe o singură idee şi pe un singur mod de abordare – duce la efecte contrare celor scontate. Nu era grav deci, eram pe un tărâm familiar.  La urma urmei, şi eu am mai scris, alături de alţii, că din comunism nu putem coagula o singură memorie, ci memorii diferite, pe care însă le poţi interpreta complementar. Şi că misiunea pe care ar trebui să şi-o dea un istoric isteţ al comunismului e mai degrabă aceea de a integra toate aceste memorii în locul privilegierii unei singure categorii de voci. În fond, cea mai rea moştenire a comunismului e tocmai atmosfera asta atomizată şi reciproc ostilă între diferitele categorii de cetăţeni români, în special dintre categoriile celor care se simt „învinşi” şi celor pe care primii îi consideră „învingători”. Mă aflam, deci, pe terenul solid al unei descoperiri pe care istoricii – inclusiv cei români – au făcut-o deja de mult. Atâta doar că se lucrează încă prea puţin la o soluţie.

Mă gândisem iniţial că nu-i voi relata lui Bogdan acest dialog, ca să nu-l întristez. Dar, la a doua reflecţie, m-am răzgândit. Mi-am adus aminte de o discuţie a noastră despre nevoia de integrare a memoriilor comunismului şi despre eventualele strategii integratoare. Discuţie „grea”, între oameni plicticoşi care, când se întâlnesc la o bere, nu obşnuiesc să spună bancuri. Dar care are o legătură directă cu vox populi, dovadă că şi istoricul comunismului – oricât de plicticos ar fi el ca individ – nu scapă de spiritul vremii. Ceea ce, în context, e mai degrabă de bine.

Nu, nu cred că am putea, nici dacă ne străduim, să practicăm istoria manelistică a comunismului românesc, nici măcar din considerente de rating. E o „neputinţă” intelectuală pe care mi-o asum şi pe care sunt convinsă că şi-o asumă şi el fără rezerve. Putem însă să încercăm împreună un efort de reconciliere a memoriilor divergente, puse în mişcare de postcomunismul apocaliptic pe care îl trăim. E o ambiţie cam greu de realizat, dar cred că, dacă reuşim, vom avea de ce să ne bucurăm. Sigur, într-o privinţă avea dreptate taximetristul: istoria o scriu învingătorii. Numai că, luată în ansamblu, remarca lui e o probă că, în sfârşit, în societatea românească a apărut un nucleu care refuză să se imagineze pe sine ca turma din spatele „învingătorilor” sau „învinşilor”. Şi care refuză, în egală măsură, judecăţile tranşante servite pe tava frumos garnisită a corectitudinii politice, preferând nuanţele şi explicaţiile care facilitează înţelegerea nuanţelor.

Eu văd asta ca pe o şansă. Sper să nu fie doar o pasă de optimism tembel din partea mea 🙂

Anunțuri
Comentarii
  1. ciprian.nacu@brd.ro spune:

    errata
    in loc de „reconcilierea memorilor divergente” a se citi „reconcilierea memoriilor divergente”

    „memoria te lasa prima” zicea fiica-mea … daca nici s’o scriu corect nu mai sunt in stare, atunci e grav! am spart gheata cu o greseala! …
    sper sa inghete repede la loc, sa nu mai observe si altii …

    multumesc pentru indulgenta!

    a se reveni dupe sarbatori, cand se mai „limpezesc” apele … inghetate!

  2. Va multumesc si eu pentru ca ati spart gheata la acest „subiect greu”. Sarbatori fericite!

  3. ciprian.nacu@brd.ro spune:

    faptul ca nu exista (deocamdata) comentarii la ultimele doua postari indica seriozitatea si „greutatea” temei, un raspuns superficial descalificand persoana care l’ar emite.
    nu incerc niciun raspuns, imi cunosc limitele.
    poate si proximitatea Sarbatorilor crestine sa fie „de vina”?! … ne gandim la altele, mai usoare (mai inalte spiritual?!) sau mai grele (bucatele consistente care asorteaza Sarbatorile). Se stie ca dupa o masa imbelsugata, evident, nimeni nu scrie opere literare nemuritoare … un mat chioraind este un imbold mai prolific in domeniu, decat satietatea post-ingurgitare, care indeamna la siesta … nu indic si nu acuz pe nimeni, este doar propria’mi stare de „gratie”, pe care trebuie s’o recunosc!

    reconcilierea memorilor divergente? misiune imposibila, dupe umila’mi parere … dar intentia este cu atat mai nobila!
    multumim frumos pentru acest gand!

    Sarbatori fericite in continuare!
    … si un nou an mai bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s