2011 – ultimul cadou

Posted: Decembrie 31, 2011 in Viata la Bucuresti

Daca aţi trecut ieri după-amiază prin zona Pieţei Crângaşi, poate că l-aţi primit şi voi. Eu l-am primit din mâna unui bătrânel misterios, genul Cioran cu bască. Se plimba printre cetăţenii crizaţi, stresaţi, presaţi de timp, încărcaţi de sacoşe cu mâncare. Îşi croia drum agale prin mulţime, cu o funie de usturoi pe care o strângea şăgalnic la piept. Din când în când, ochea câte un individ, se posta în faţa lui cu cea mai serioasă morgă din lume, desfăcea cu gesturi solemne o căpăţână de usturoi de pe funie şi i-o oferea pur şi simplu, însoţită de explicaţie: „Pentru că aţi zâmbit.”

Probabil zâmbeam şi eu, inconştient,  dintre sacoşe. Sincer, nu-mi amintesc. Îmi amintesc doar mâna seniorială cu care mi-a întins căpăţâna de usturoi şi zâmbetul pe care l-am păstrat după, toată seara, în timp ce concoctam primul  tort Joffre din cariera mea de cofetăreasă amatoare. Pe care, incredibil, nu l-am ratat!  Undeva, în colţul de minte in care încă  mai doarme copilăria mea, păstrez convingerea că această mică reuşită i-o datorez bătrânului. Probabil că usturoiul lui a fost chiar cel mai bun cadou pe care îl puteam primi la sfârşitul acestui „annus horibilis” 2011. Exact ce trebuia ca să se spargă ghinionul şi să gonească spiritele rele din preajma oamenilor buni.

Tortul Joffre îşi răcoreşte tracul în frigider, în aşteptarea prietenilor care îl vor testa la noapte. Bărbatul din dotare şi-a dat întreaga măsură a simţului său artistic, decorându-l ca pe un veritabil mareşal. Sunt tare mândră de tortul şi de bărbatul meu.  Pe Calea Giuleşti, tradiţionala capră e fugărită tradiţional cu pocnitori. Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile.

Vă doresc tuturor un 2012 senin, cu bucurii simple, dar esenţiale, cu cât mai multe căutări reuşite, cât mai puţine false certitudini şi cel puţin o tonă de simţ al umorului. Probabil veţi avea nevoie. La mulţi ani!

P.S.: Nu degeaba am invocat magia usturoiului şi pe Cioran. Aflu că revelionul lui Dinescu se va ţine la un restaurant numit  „Lacrimi şi sfinţi”! Genial nume pentru un restaurant, orice s-ar spune. Iaca şi prima dorinţă pentru 2012: să trec pe la „Lacrimi şi sfinţi” ca să-mi tratez scepticismul cu varză murată 🙂

Anunțuri
Comentarii
  1. T.B. spune:

    La multi ani si tie, Alina!

  2. dana spune:

    La mulți ani! Un an bun cu de toate și cu liniște mai ales. Nu orice fel de liniște ci una creatoare prin care să-ți valorifici talentul excepțional de a reda cotidianul dar și faptul istoric cu umor și simpatie… Abia aștept să te citesc de fiecare dată…

  3. Neliniştitu' spune:

    Numai bine să vă fie, ţie si celor dragi, la anul şi La mulţi ani!
    Şi să ne recitim sănătoşi ai voioşi! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s