Oricât m-aş strădui, nu reuşesc deloc să urăsc zăpada asta.
1. Mă uit în stradă şi îmi amintesc credinţa veche din copilărie: cineva de sus cerne zahăr pe o prăjitură mare, mare… Mă aplec pe geam, scot limba, sunt clandestină la ospăţul ceresc. Ochi patrupezi, ghiduşi şi fascinaţi, clipesc aprobator.
Giuleştiul e o prăjitură mare, mare…
2. Azi, pe când mă retrăgeam la depou după o zi de monitorizat zăpada pe acoperiş, le-am întâlnit în colţul Căii Văcăreşti pe „fetele” ieşite la produs. Zăpada le cădea, albă, pe umeri. Alergau pline de speranţă către un Peugeot blocat în trafic. Peugeot-ul claxona, dar fără intenţii serioase. Am înţeles că există pe lumea asta meserii şi mai ingrate decât a mea.
3. Pe când îmi dezgheţ nasul cu o cafea aburindă, aflu că nişte măicuţe sunt „înzăpezite şi înfometate” la nu ştiu ce schit. Aşa le trebuie dacă, în loc să-şi gospodărească judicios banii primiţi de milostenie, îi trimit la Catedrala Mântuirii…
Cerul e o sită deasă, deasă…
Savonarola who? 
🙂
multumesc pentru atentia acordata.
am sa va citesc cu placere in continuare!
buna dimineata!
va rog frumos sa recititi ceea ce am scris si, daca intr’adevar mai merit vreun raspuns, la subiect, va raman dator pentru atentia acordata.
o zi buna va urez!
Oricat de greu v-ar veni sa credeti, v-am citit cu maxima atentie inainte de a va raspunde prima data. Si oricat de mult mi-ar displace sa va dezamagesc, chiar nu mai am nimic de adaugat la primul meu raspuns. Doar la Confucius, poate… Dar cine sunt eu ca sa glosez la Confucius?
Exista, cu siguranta, oameni mai destepti ca mine de la care puteti afla lucruri mult mai interesante. 🙂
„3. Pe când îmi dezgheţ nasul cu o cafea aburindă, aflu că nişte măicuţe sunt “înzăpezite şi înfometate” la nu ştiu ce schit. Aşa le trebuie dacă, în loc să-şi gospodărească judicios banii primiţi de milostenie, îi trimit la Catedrala Mântuirii…
Cerul e o sită deasă, deasă…”
…si infometate? infometate?!? infometate de cine?! de ce nu „flamande”??
ce aveti cu bietele maicute? ce ar fi trebuit sa faca, sa doneze milostenia pentru edificarea National Arena, pentru vreo fundatie de’a madamei BB sau sa’si fi luat din acei bani conserve si apa minerala, pentru zile negre sub albul zapezii … sau ce?! aurolac, pentru uitarea sluteniei din lume?
cum sa intelegem aceasta judecata? e serioasa sau la misto? un nou cartier de zgaraie-nori pentru corporatisti e mai benefic decat o catedrala a neamului care, daca tot s’a nascut ortodox, sa-i fie rusine acum de asta si sa’si renege credinta stramosilor? nu ne-am intors din credinta sute de ani sub musulmani si sa ne fie rusine acum de un banut al vaduvei ? (poate printre maicute sunt si vaduve, femei incercate de soarta sau care nu mai pot lupta cu slutenia lumii si au ales sa sufere, asumat, pentru a o schimba indirect, prin voia Dumnezeului in care cred)
imi cer iertare, incerc doar sa gasesc o motivatie rezonabila fiecarui gest, inainte de a’l judeca – tocmai pentru ca nu sunt eu in acea situatie (evident, in situatia maicutelor nici nu as putea fi!!?)
gata cu pledoaria crestina!
sa trecem la Confucius
va rog frumos, din punctul Dvs. de vedere, ce parere aveti de inteleapta cugetare a filozofului „Majoritatea razboaielor au avut ca invingatori nu pe cei de partea carora era dreptatea”???
Multumesc frumos, anticipat, pentru un raspuns venind din unghiul de judecata al unui istoric.
Judecata „la misto” va apartine. Eu sunt dintre ortodocsii care cred ca mantuirea sufletului nu sta in fala pamanteasca, ci in iubirea aproapelui sustinuta de fapte. Nu inteleg de ce va ganditi la cartiere de sgarie-nori si nu va ganditi la un ajutor concret dat saracilor din satul vecin, sau celor carora apa le-a luat casele, sau celor care n-au bani de pantofi ca sa-si trimita copiii la scoala.
Si nici nu inteleg de ce va duceti taman pana la Confucius, cand e atat de simplu sa va amintiti vorbe mult mai apropiate. Spre exemplu, „bine faci, bine gasesti”. Daca l-ai facut la vremea lui, se intelege.
Primul paragraf, versuri albe! Frumos! Frumos!
🙂
1 + 3. Da, cineva de sus cerne. Mie imi place partea asta „mai pe din gios” …
2. Cata proza, zau asa!
P.S. tot cu proza : Zapada mare – inundatii pe masura. Asadar, ma cam indoiesc 🙂
1. Da, Cineva de Sus cerne …. poate (vrem sa ) il cunoastem …
2. meseria poate fi bratara de aur … si poate deveni bratara a catuselor pe care omul e liber sa si le puna singur …
3. mda, cerul e o sita … deasa … adanc inteles … depinde insa de care parte a sitei suntem cand intelegem acest lucru …
zapada mare – an imbelsugat!
poate ca, in sfarsit, vom putea produce pe masura capacitatii de a fura a unora! …