De ce nu mă pot supăra pe viaţa de arhivist?

Posted: Aprilie 9, 2012 in Arhive şi arhivişti

Pentru că din când în când îţi oferă momente ca acesta:

Acum ceva vreme am cunoscut la audienţă un respectabil textilist pensionar care venise să ne întrebe când îi terminăm şi lui certificatul de vechime de la Relontex. Nu venise cu mâna goală, ci cu o poezea stângace, scrisă tremurat cu pixul pe o foaie liniată, în care deplângea empatic – şi cu rimă! – viaţa grea a arhivistului cocoşat de muncă, înfrăţit cu textilistul pensionar sătul de sărăcie. O să râdeţi, dar m-a emoţionat constatarea că nu trăim – aşa cum prea adesea ni se sugerează clişeic – într-o societate de cetăţeni insensibili unul la problemele celuilalt, atavic duşmănoşi unii cu alţii şi iremediabil prinşi în logica primitivă a lui „noi contra ei”.

Acum vreo juma’ de oră, pe când examinam în plină claustrare creatoare avantajele carantinei de rubeolă, am primit un sms de la colegi. Cică nici nu ştiu ce pierd fiindcă m-am îmbolnăvit, am ratat ocazia de a-i semna certificatul venerabilului poet. Aşadar, e gata. Aşadar, vom putea face o mică surpriză plăcută unui om cumsecade, în săptămâna Paştelui.

Uite, de-asta nu mă pot supăra niciodată pe de-a-ntregul pe viaţa de arhivist.

Paşte fericit tuturor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s