Funeraliada generaţiei în blugi

Posted: Noiembrie 7, 2010 in comunism
Etichete:, , , ,

De mortuis nil nisi bonum. Din convingerea că acest dicton repezintă o formă de cavalerism al spiritului, eram hotărâtă să nu scriu nimic la moartea lui Adrian Păunescu. La urma urmei, este evident că, de două zile încoace, poporul televizionar trăieşte sub zodia necrologului, aşa că la ce bun, îmi zisesem, să mai bag şi eu cărbuni în contra locomotivei care duce în botul său ruginit – scenă reală, văzută la Realitatea TV – posterul uriaş cu chipul „Luceafărului pensionarilor” (tot citat real, tot de la Realitatea).
Voinţa mi-a fost deturnată însă de petrecerea fără voie a unei dimineţi însorite în faţa televizorului. Inevitabil, am înregistrat sarabanda funeraliilor exhibiţioniste ale unui poet cu fiinţă morală gelatinoasă, proclamat profet al unei naţii de voyeurişti. Şi mi-am dat seama că puneam greşit problema: nu omul muritor Adrian Păunescu, care, pentru prima dată în viaţa lui, n-a mai ratat ocazia să tacă în scena propriei morţi, e actor principal al acestei scene; actorul principal e poporul de umbre zgomotoase şi confuze, care trăieşte tot într-o emoţie recidivantă, ca un orgasm multiplu, cam de acum un an şi jumătate, adică de pe când poetul exhibiţionist l-a anunţat că se duce să se întâlnească, în sfârşit, cu sine. A fost o întâlnire opintită, la care speakeriţele Realităţii au asistat cu sufletul la gură. O întâlnire pe care Bardul era s-o rateze de mai multe ori, mai precis cu fiecare scrisoare pe care le-o mai trimitea urmaşilor şi cu fiecare poezie autocompătimitoare pe care o mai comitea în direct la teveu, în răstimpul acestui an şi jumătate. În aşa fel încât, atunci când ea s-a produs, toată suflarea în blugi (şi Ionela Prodan) s-a simţit neîncrezătoare şi debusolată: cum, adică Adrian Păunescu nu ne recită nimic la propria lui înmormântare?? Atunci noi de ce am mai venit până aici?
Ei da, funeraliile lui Adrian Păunescu sunt la fel de exhibiţioniste ca şi poeziile lui comise a tour de bras în toate ocaziile şi non-ocaziile, la fel de simbolic-confuze ca şi cenaclul pe care l-a animat. Iar cei care îl petrec azi, înlăcrimaţi şi cu gura plină de fraze prefabricate, pe ultimul drum al patriei ex-ceauşiste, sunt taman „oamenii noi” la a căror creaţie el a contribuit din plin, ca un Victor Frankenstein de mare calibru.
După gustul meu, poetul Adrian Păunescu a fost un poet talentat, dar în niciun caz cel mai mare poet român. Cred că despre „intelectualul public” Adrian Păunescu nu se poate, în acest moment, spune nimic mai lucid decât ceea ce Vladimir Tismăneanu a scris deja pe blogul său. Dar despre naţia care îşi transformă clovnii în profeţi, cine, ce şi cum va îndrăzni vreodată să spună ceva? Cine va îndrăzni vreodată să contrazică acest conglomerat de umbre nostalgice, vajnice secretoare de „analfabeţi”, cultural-famelice şi iute vărsătoare de lacrimi de crocodil? Cine va îndrăzni vreodată să le spună că meritau o soartă mai bună, dar că au sfârşit prin a trăi exact în lumea pe care i-au lăsat să o construiască pentru ele pe Adrian Păunescu şi pe alţii, ejusdem farinae? Cine le va putea convinge vreodată că patriotul adevărat nu este acela care îşi exaltă naţia cu vorbe calpe, stimulându-i orgasmele nombriliste, ci acela care are curajul să se ridice împotriva alor lui atunci când o iau cu toţii pe un drum greşit? Cum ar putea secreta, mă întreb cu frică, acest popor de umbre un anti-„om nou” care să le izbăvească de ele însele?
Ştiu, e patetic şi al naibii de „patapievician” ce scriu azi aici. Ştiu, nu aşa se ajunge la sufletul umbrelor gelatinoase care populează patria mea. Dar daţi-mi voie să fiu tristă şi revoltată astăzi, nu pentru că a murit Păunescu, ci pentru că abia acum am avut eu revelaţia victoriei comunismului asupra poporului român.

În acest moment aflu de la teveu că Adrian Păunescu „va odihni la picioarele lui Eminescu şi…ale lui Caragiale”. Ce mai pot spune în faţa magistralei ironii a sorţii? Mai pot, cel mult, să-mi imaginez inevitabilul dialog între Păunescu, ajuns la poarta Raiului şi Sfântul Petru:

Păunescu (cu voce de tunet): Primiţi cu Cenaclul?
Sfântul Petru (confuz, trezit din somn în crucea dimineţii) Care eşti acolo, mă?
Păunescu (tot cu voce de tunet): Noi suntem, preasfinte, generaţia în blugi!
Sfântul Petru (neîncrezător): Cum, mă, chiar toţi?
Păunescu: Toţi în păr, preasfinte, aşa umblăm noi, în turmă!
Sfântul Petru (nedumerit): Şi ce căutaţi voi, mă, la poarta Raiului?
Păunescu (cocoşeşte, ca pe vremea când recita la cenaclu): Cum ce? Am venit să ne petrecem veşnicia acilea, la matale. Avem seminţe, avem bere, avem prezervative, avem dvduri cu meciurile lu’ Craiova, avem tot ce ne trebuie. Matale numai cazare să ne faci rost.
Sfântul Petru (sincer uşurat): Apăi, mă, băieţi, voi nu ştiaţi că Raiul are garduri înalte? N-aveţi voi faţă să săriţi înăuntru. Ia, luaţi-vă seminţele şi marş pe stadion, la Aghiuţă!”

Mai departe, vă las pe dumneavoastră să vă daţi cu presupusul dacă Bardul a reuşit să-l convingă pe Sfântul Petru să-l lase în Rai, cu generaţia lui în blugi cu tot. Şi, dacă credeţi că da, să vă imaginaţi încă mai departe cum a transformat el raiul în judeţeană de partid şi cum l-a poreclit pe Dumnezeu, Dumitru Popescu.

Anunțuri
Comentarii
  1. […] lui Adrian Păunescu, și funeraliada quasi-națională cu tobe, bocitoare și ”frați siamezi” ce a urmat, va intra în memorie ca unul dintre rarele […]

  2. Badea Liviu spune:

    Scuza-ti-mi incultura…..am gasit pe youtube. Scuze.

  3. Badea Liviu spune:

    Doamna Pavelescu, ce sa mai zic….ma bucur ca macar nu sunt eu nebun, pentru ca gandesc ca dvs, si inca mai sper ca noi, cei care gandim asa, sa formam o majoritate. Intr-o buna zi, nu stiu cand si cum. Offtopic, mi se pare geniala poezia pe care ati postat-o de Alain Souchon – Allô maman bobo; de fapt motivul pt care v-am scris este….cunoasteti cumva vreun site pe care pot gasi mai multe poezii ale acestui autor?

  4. cristian vasile spune:

    Ai spus cam tot ce se putea spune. A, sa nu uit – Jurnalul national de azi are 33 de pagini dedicate lui Paunescu (din 40)…

  5. Mirel Banica spune:

    ..se dovedeste ca am mai realizat inca un doliu al „Tatalui”.
    banuiesc ca tot de asa ceva am fi avut parte, la o dimensiune multiplicata, daca Ceausescu ar fi murit de moarte naturala si nu de glont.

    Mirel

  6. Radu A. spune:

    Si eu subscriu la cele scrise de tine!
    Televizunile încearcă să facă din moartea diverselor personaje publice un reality show doar pentru mai mult rating.
    Nu este exclus ca poeziile lui Păunescu să devine materie obligatorie la şcoală şi acest „personaj” istoric să aibă aceeaşi traiectorie ca Mihail Sadoveanu. Nu contest nici faptul că trebuie să se facă o distincţie lucidă între „opera” şi „omul” Păunescu!
    Oricum, istora noastră recentă are suficienţi eroi de consistenţă gelationasă… Să nu uităm totuşi de canonizarea făcută de BOR pentru personajul Ştefan cel Mare.
    Şi Gigi Becali a construit nişte biserici şi poate soarta îi va hărăzi canonizarea în pleiada eroilor luptători întru apărarea ortodoxiei strămoşeşti…

  7. […] Funeraliada generaţiei în blugi Sun Nov 07, 2010 13:12 pm De mortuis nil nisi bonum. Din convingerea că acest dicton repezintă o formă de cavalerism al spiritului, eram hotărâtă să nu scriu nimic la moartea lui Adrian Păunescu. La urma urmei, este evident că, de două zile încoace, poporul televizionar trăieşte sub zodia necrologului, aşa că la ce bun, îmi zisesem, să mai bag şi […] […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s